Satul şi mănăstirea Saharna
Se zice că, într-o bună zi unui călugăr din vechea mănăstire rupestră (sec. X-XII) pe una din stâncile înalte de aici, i s-a arătat chipul luminat al Maicii Domnului. Ajunşi pe stâncă, călugării au descoperit o amprentă de picior pe piatră, semn considerat de ei drept o vestire divină şi o mărturie a "purităţii Dumnezeieşti" a locului. În curând, mai aproape de defileu, este durată o biserică nouă din lemn şi întemeiată mănăstirea "Sf. Treime" (1777). Mai târziu pe locul bisericii din lemn este înălţată o biserică din piatră în stil vechi moldovenesc, decorată bogat cu fresce murale. Cu timpul, comunitatea monahală din mănăstire se măreşte. 
De sus, de pe stâncile din s. Saharna, se deschid nişte peisaje de excepţie: defileul stâncos şi împădurit al râuleţului Saharna (16 km lungime) ce saltă pe parcursul său peste 22 de praguri şi cascade(adâncimea lor ajungând până la 160-175 m). Cea mai mare dintre ele se afla la ultima cotitura a râuleţului, în dreptul casei pădurarului şi a mănăstirii săpate în stâncă. Aruncându-se de la o înălţime de 4 m, apele în locul căderii formează o prăpastie adâncă de vreo 10 m, numită de localnici “Groapa Ţiganului”
Tot aici se găseşte o staţiune arheologică importantă cu vestigii din epoca fierului (sec. X-VIII î.e.n.) şi o cetate de promotoriu geto-dacică (sec. IV-III î.e.n.), una din cele mai conservate de pe teritoriul Republicii Moldova. 
Mănăstirea este deschisă zilnic.