Să Creăm o Lume Nouă Fără SIDA

Medicii fiind neputincioşi, timp de 2 decenii, să descopere un medicament cît de cît eficient pentru combaterea virusului, autorii filmului fac apel la conştiinţa fiecărui privitor, la spiritul lui, la nevoia de a face o selecţie mai riguroasă a valorilor de care fiecare dintre noi se conduce în viaţă, în opţiunile pe care le face zilnic.

În esenţă problema salvării de SIDA se reduce la această opţiune, la prima vedere elementară: dorinţa sau dragostea. Omul modern a ajuns la un stadiu al evoluţiei în care trebuie să fie capabil a renunţa la dorinţele sale în favoarea dragostei. Filmul demonstrează cu evidenţă că aşa-numitele “grupuri de risc” le formează oamenii care cedează prea uşor dorinţelor, nu prea cred în dragoste şi nu acceptă sacrificiile pe care aceasta le presupune.

În câteva cuvinte, filmul nu lasă pe nimeni indiferent. Nici pe intelectual, nici pe muncitor sau elev. Informaţia pe care o prezintă se distribuie pe toate nivelele. Cei care nu se arată sensibili la ideile invocate de profesorul Prisacari sau de medicul Chiriac, sînt în schimb captivaţi şi impresionaţi profund de imaginile realiste, aproape “naturaliste”, surprinse de operator. Iar cele câteva replici rostite de victimele, fără şanse de scăpare, ale SIDA, care trădează deznădejde şi o durere profundă, dar şi o aspiraţie la fel de puternică către o altă viaţă, către alte valori, sînt mărturii care trezesc în noi, cei rămaşi sănătoşi, o imensă bucurie, dar şi o avertizare în privinţa vieţilor noastre.

Deşi are o tonalitate cam sinistră, filmul nu este pesimist, din contra, conţine o idee mobilizatoare şi îndeamnă la acţiune. 
Această peliculă trebuie vizionată de oricine. De la mic la mare. Pentru că, ea ne vorbeşte despre noi, despre casa noastră comună, despre problemele care afectează o parte din trupul nostru, din genofondul naţiunii noastre.

Realizatori par să ne spună: noi toţi putem crea o lume nouă aici, la noi acasă. Atunci când cineva dintre noi suferă, trebuie să-i acordăm un ajutor urgent, pentru ca suferinţa să nu se răspândească. 
Majoritatea dintre noi cred că pericolul HIV/ SIDA îi paşte pe alţii, şi îşi caută de treburile lor zilnice, fără a şti că în realitate epidemia are o amploare atât de mare – încât nu se compară cu nici o altă maladie. În opinia realizatorilor filmului, nu există un pericol mai mare şi mai perfid decât cel care distruge imunitatea organismului. Iar imunitatea corpului fizic porneşte din forţa noastră spirituală şi din valorile noastre morale, din capacitatea noastră de a iubi şi a ne sacrifica unii pentru alţii.

SIDA poate fi comparată cu un aisberg în ocean: nu se vede decât o mică porţiune - restul se află ascuns într-o mulţime de oameni, pentru ca în timp să iasă la suprafaţă, deoarece simptoamele maladiei apar după 5 ani de la contactarea virusului.

În final documentarul ne vorbeşte despre două asociaţii: Asociaţia Anti-SIDA din Moldova şi Asociaţia filantropică IRFF ONLUS, care în comun au lansat un program de activităţi cultural-artistice, literare şi educative pentru informarea tinerilor asupra pericolului HIV/ SIDA şi a educării adolescenţilor în spiritul unui mod sănătos de viaţă, care previne posibilitatea de infectare cu HIV (Stilul de viaţă cu zero transmitere HIV/SIDA ). 
Autorii pledează pentru o campanie de informare şi educare mai amplă, care ar cuprinde toate raioanele republicii şi care ar miza pe elementul “conştientizare”. Altfel spus, folosind metafora profesorului Viorel Prisăcaru, “de a răspunde la epidemia SIDA cu o epidemie de informaţie”, şi astfel să combatem mai eficient acest cumplit flagel al societăţii moderne.